20 noiembrie 2013
2 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Codrul verde si-adanc era
RăspundețiȘtergereSi-avea umbra de catifea
Si-n tot codrul sub cerul clar
O galbena frunza doar
Pentru galbenul ei noroc
Nu vazu pe pamant alt loc
Decat inima mea razand
Si-n ea ma lovi cazand...
(Pasărea Colibri)
Ce ar putea spune bietele mele cuvinte în fața acestei minuni de catifea?...Doar cei ce iubesc Toamna își simt sufletul tresărind la fiecare nuanță și adiere...
Îți mulțumesc și te pup,draga mea!
Sis A.
Datorita tie am invatat sa iubesc Toamna! Pentru asta si pentru multe altele iti multumesc din suflet, draga mea surioara!
ȘtergerePupicei dragi si multi!!!