7 aprilie 2011
3 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Lacrimi pure.
RăspundețiȘtergereEsarfe ingeresti de matase si roua...Cine stie cum or fi ajuns printre muritori?!
RăspundețiȘtergereL'Automne
@ Cristian,
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru vizita si aprecieri.
@ L'Automne,
cum le gasesti tu corespondent la toate :D
Mersic si pupic, soro Toamna!